dispneea cronică este definită ca dispnee care durează mai mult de o lună. La aproximativ două treimi dintre pacienții care prezintă dispnee, cauza principală este boala cardiopulmonară. Stabilirea unui diagnostic precis este esențială, deoarece tratamentul diferă în funcție de starea de bază. Astmul, insuficiența cardiacă congestivă, boala pulmonară obstructivă cronică, pneumonia, ischemia cardiacă, boala pulmonară interstițială și cauzele psihogene reprezintă 85% dintre pacienții cu acest simptom principal. Istoricul și examenul fizic ar trebui să ghideze selecția testelor de diagnostic inițiale, cum ar fi electrocardiograma, radiografia toracică, pulsoximetria, spirometria, hemoleucograma completă și panoul metabolic. Dacă acestea sunt neconcludente, este indicată testarea suplimentară. Testarea formală a funcției pulmonare poate fi necesară pentru a stabili un diagnostic de astm, boală pulmonară obstructivă cronică sau boală pulmonară interstițială. Tomografia computerizată de înaltă rezoluție este deosebit de utilă pentru diagnosticarea bolii pulmonare interstițiale, fibrozei pulmonare idiopatice, bronhiectazei sau emboliei pulmonare. Ecocardiografia și nivelurile peptidelor natriuretice ale creierului ajută la stabilirea unui diagnostic de insuficiență cardiacă congestivă. Dacă diagnosticul rămâne neclar, pot fi necesare teste suplimentare. Acestea includ scanări de perfuzie de ventilație, monitorizare Holter, cateterism cardiac, monitorizarea pH-ului esofagian, biopsie pulmonară și testarea exercițiilor cardiopulmonare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.